Hauptquelle · Mittellateinisches Wb.
deiero
deiero (-iur-) , -avi, -atum , -are deierare . script. dege-: l. 46. 64. 71. p. 230, 10 . usu medial. : l. 72. p. 230, 2 ; refl. : l. 52. p. 230, 6. 10 . 1 (sancte) adiurare, iurare — (hoch und heilig) schwören, einen Eid leisten : a strictius: α in univ.: Gloss. I 277,56 St.-S. -are deierare suuerran, iurare. al. Flod. hist. 4,49 dum falsa mente -at deierat inproba (sc. uxor) , repente utero disrupto eius humo labuntur interanea. Sigeh. Maxim. 18 p. 29 F (16) Adalbertus ... -are deierare per Maximini virtutem coepit omniaque, quae dicerent, homines illos fuisse mentitos ... iuravit. Mirac. Ba…