Eintrag · Althochdeutsches Wörterbuch
hîleih st. m.
st. m. (auch -leihhi oder -leihhî? s. u.), mhd. hîleich; mnd. hîlik, hüwelik, mnl. huwelijc. — Graff II, 153.
hi-leih: nom. sg. Gl 1,424,24 (Rf); acc. sg. 2,467,35 (2 Hss.; lat. acc. pl.). 603,50 (M). Nc 831,7 [199,11] (hî-). Npw 21,7; -leihhe: dat. sg. Gl 1,807,45 (M, 4 Hss.); -leich: nom. sg. 3,68,63 (SH A). 4,137,14 (Sal. c); gen. sg. -]es 2,439,62 (-es); dat. sg. -]i 1,807,46 (M, clm 14689, 11./12. Jh.); acc. sg. -] 2,603,50 (M, 2 Hss.); dat. pl. -]un 651,21.
Verschrieben: heilich: nom. sg. Gl 4,137,52 (Sal. c).
hi-leihi: nom. sg. Gl 1,494,26 (Ja); hi-leiche: acc. sg. 2,125,12 (vgl. Gl 5,101,16; M, Wien 361, 11. Jh.; kaum acc. pl.); s. auch o. -leichi dat. sg.
Hochzeit, Eheschließung, eheliche Vereinigung, Beischlaf; Ehe: hileih [Thamar ... haec fuit in] matrimonio (Hs. matrimonium coniugium) [Roboam, 2. Reg. 14,27, nach Sab. I,539] Gl 1,424,24. hileihi matrimonium [ohne Kontext] 494,26. hileihhe [qui] matrimonio [iungit virginem suam, bene facit, 1. Cor. 7,38] 807,45. hileiche [qui vero vel uxore vivente, quamvis dissociatum videatur esse coniugium, ad aliam] copulam [festinarunt, neque possunt adulteri non videri, Decr. Inn. XXVI] 2,125,12 (4 Hss. gihîleih). daz kiscaftlicha reht hileiches [nil sacrum putare: saepe etiam magicum cantamen inire per sepulcra, quo] geniale (Glosse: nuptiale) tori ius [solveret aestuante nupta, Prud., P. Cypr. (XIII) 24] 439,62. hileih [nunquam melius nam cedere] taedas (Glosse: nuptias) [responsum est, quam cum praegnans nova nupta iugatur, Prud., Symm. I,263] 467,35. hileih [mihi autem compertum est Nicolaum nullam prorsus agnovisse mulierem praeter eam, quam in] matrimonium [acceperat, Ruf., Hist. eccl. III,29 p. 261] 603,50 (3 Hss. gihîleih). hileichun [iamque fere sicco subductae litore puppes;] conubiis [arvisque novis operata iuventus, Verg., A. III,136] 651,21. hileich coniugium 3,68, 63 (5 Hss. gihîleih, 1 späte Hs. ein ewikleigs leBn). 4,137,14. conubium 52. Uenere diu den hileih kerno gesah quae nuptiis allubescebat Nc 831,7 [199,11]. ih (auf Christus umgedeutet) pin ein halbo mado, uuanda ih totlih pin unde geborn âne hileih [vgl. quare vermis? quia mortalis, quia de carne natus, quia sine concubitu, Aug., En.] Npw 21,7 (Np concubitu, Npgl miteslaf).
Vgl. gi-hîleih.