Hauptquelle · Mittellateinisches Wb.
impropero
impropero (inp-), -avi, -atum, -are. fere c. dat. (c. acc.: MLW l. 68; usu absol.: MLW MLW l. 48. 50) . pass. impers.: MLW l. 36 . sqq. partic. praes. usu adi.: MLW l. 65; subst.: MLW p. 1467, 60 . compellere, reprehendere, increpare, obiurgare, castigare – Vorwürfe machen, tadeln, schelten, schimpfen, rügen : 1 in univ.: a obi. homines (animalia personata: MLW l. 34): α usu communi: Paul. Diac. Lang. 6,38 p. 178,18 eisdem (armigeris) , quia eum (regem) occidere cogitaverunt, in-vit inproperavit rex. Rimb. Anscar. 19 p. 40,18 cum ... illi (Herigario) ... verbis multiplicibus -rent improperaren…