Hauptquelle · Mittellateinisches Wb.
corruo
1. corruo (conr-) , -ui, -uiturus , -ere corruere . script. cur- curruo : p. 1942,15. form. praes. indic. -ent corruent : p. 1942,63. confunditur c. corrumpere : p. 1942,50.67.70. I intrans. (medial.: p. 1942,10.36.39): A labi, concidere, cadere — zu Fall kommen, stürzen, fallen : 1 proprie: a de anim.: α in univ.: Leg. Wisig. 6,5,3 si quis ... casu ... precipitatus in alterum conruerit hominemque occiderit. Wett. Gall. 11 p. 263,2 vir Dei ... -it corruit in vepre pedem suum offendens. Albert. Aquens. hist. 8,21 trans quem (cervum) ambo (equites) casu -entes corruentes . al. in imag.: Hrotsv. …