Hauptquelle · Mittellateinisches Wb.
contermino
contermino , -avi, -atum , -are conterminare . 1 de loco: a limitare, terminare — ab-, begrenzen : Chart. Neocell. Brixin. 96 p. 140,19 (a. 1271) mensurato ... utroque agro (sc. commutandorum) equali mensura -to conterminato . expressius i. q. finem constituere — die Grenze bilden : Chart. Mekl. 861 p. 149,16 (a. 1260) ad pontem ..., ubi de Stowenhachen ... -are conterminare termini dinoscuntur. b assignare (finibus quibusdam) — (einem Gebiet) einverleiben, zuweisen : Ekkeh. Uraug. Burch. 2,3 pontifex ... episcopo ... contiguas ecclesias in ... eius parrochiam -vit conterminavit . Chart. Austr…