Hauptquelle · Mittellateinisches Wb.
compluo
compluo (conp-) , -ui, -utum , -ere compluere . 1 imbrificare, (imbri) perfundere, umectare — beregnen, (mit Regen) überströmen , (be)netzen, (durch)tränken ( cf. Gloss. IV 168,37 St.-S. con-tus conplutus pireginot): a in bonam partem c. sensu irrigandi, irrorandi: α in imag.: Arbeo Corb. 4 p. 193,16 ut ... suae praedicationis eorum (Israelitarum) arentia con-ret conplueret rura Helias ( Salom. III. carm. 1,320 eloquii pluvia squalentia con-e conplue r.). Carm. ad Agob. 11,3 ( MGPoet. II p. 119) Christe, tu ... sensum ... con-e conplue rore aeternitatis ( Summa dict. Saxon. 11,89 p. 333,38 r. …