Hauptquelle · Mittellateinisches Wb.
coltum n.
* coltum , -i n. (p. 892,13) (ital. colta a colligere, cf. S. Battaglia, Grande Dizionario della Lingua Italiana. III. 1964. p. 327) tributum, collecta — Steuer, Abgabe, Umlage ( cf. F. Schneider, Burg und Landgemeinde in Italien. 1924. p. 320): 1 in univ.: Chart. select. Schwind 3 p. 5,6 (a. 1111/12) absolvit de omni -a colta . Chart. Tirol. 672 p. 133,42 curia solvit ... v modios blave cum ... -a colta . 711 quod ... inhabitatores ... domus ... ab omni -a colta sive steura ... exempti esse debeant. Chart. Tirol. notar. I 415 p. 193,34 solvendo ... -am coltam , ... quam ... papa ... seu episc…