Hauptquelle · Mittellateinisches Wb.
bargina m.
bargina , -ae m. (f.: p. 1375,7) gen. pl. -um: p. 1375,6. homo peregrinus — ein Fremder ( cf. Gloss. I 54,40 St.-S. -e bargine urlante. IV 39,36 -a bargina ellent): Aldh. virg. II 1626 priscae legis patefecit Hieronymus abyssum septuaginta duos recludens -a bargina biblos ( inde Paul. Albar. carm. 9,145 hec Leobegildi vigor obiter in uno redegit septuaginta duos mittens sub -a bargina [ gloss. anglosax. -a bargina boccfel cft. ed. , v. ind. p. 801 ] biblos). Hugeb. Willib. 5 p. 102,32 super longa locorum stadia et super vastas -um barginum vias. usu adi. : Aldh. virg. II 2151 thesauros ... lib…