Hauptquelle · Mittellateinisches Wb.
adnuo
adnuo (ann-) , -nui , -ere adnuere . script. et form. : annuante: Form. Andec. 7 p. 7,16. Form. Patav. 6. Dipl. Zwent. 5 p. 26,35. anu-: Dipl. Conr. I . 34. v. et l. 71. ind. praes. : -nuemus: p. 232,24. anuet: Chron. Salern. 96 p. 96,31. I proprie i. q. nutare, nutu signum dare — (zu)winken, deuten : Sturm. consuet. 2,10 tacto vestimento abbatis ... annuit ad illa loca. c. inf. : Transl. Marci in Aug. 17 puer ... ad sepulchrum beati martyris se portare annuit. pendet ut: Willib. Bonif. 5 p. 21,20 papa annuens ei, ut abiret. Anscar. mirac. Willeh. 9 (8) quod sacerdos ... ei quoque, ut ... ad a…