Hauptquelle · Mittellateinisches Wb.
accola m.
accola (aco-) , -ae m. , rarius f. (v. p. 97,28sqq.) script. : ha-: p. 97,17. acta ( i. acla): p. 97,36.39. -quo-: p. 97,14. -u-: p. 97,4.7.13. -olla: p. 97,20.44. form. abl. plur. : -abus: p. 97,14sq. 17. al. -abis: Chart. Sangall. A 39 p. 41,17. v. et p. 97,16. metr. ăco-: Invent. Quint. I 82 ( MGPoet. IV p. 994). signif. ( cf. ThLL. VII 1, 973,5): Albert. M. pol. 2,9 b p. 180 a ,25 -a quae sua sunt colit, incola quae sua non sunt. 1 gener.: a confinis, vicinus — Anwohner, Nachbar : Paul. Diac. carm. 26,27 Ligeris. Thietm. (?) chron. 5,24 introitus Longobardie, qui ab -is accolis Cluse vocan…