Hauptquelle · Mittellateinisches Wb.
acclino
acclino (adc-) , -avi, -atum , -are acclinare . 1 proprie: a flectere, inclinare — beugen, neigen : Beda hist. eccl. 4,9 p. 223,4 in modum orantium ad illud (corpus) ad-ari adclinari . Eberw. Symeon. 24 lignum ad terram ... -atur acclinatur . Wolfher. Godeh. I 32 p. 191,5 (medial.) imperatori pedetenus -atur acclinatur . refl. : Vita Berth. Garst. (ed. Pez, Script. rer. Austr. II p. 130 A ) se lecto -bat acclinabat . Wipo gest. 2 p. 18,30 paululum se -ans acclinans . b de situ locorum (usu medial.) i. q. adhaerere — sich anlehnen, anschließen : Decret. Bern. 6 quicquid muris ... -atur acclinat…