Hauptquelle · Mittellateinisches Wb.
emendico
emendico , -avi, -atum , -are emendicare . partic. perf. usu subst. : l. 6. 1 mendicando petere, corrogare — erbetteln : Odo Glann. Maur. 8 quotidianam stipem vix -ando emendicando a ... tyranno poterant monachi extorquere. Ekkeh. IV. cas. 100 p. 204,4 si ... recipere vetabitur vel etiam a cognatis et amicis -ta emendicata contrahere, locus ille ... in nihilum redigetur. Epist. Heinr. IV . 13 p. 19,17 nullum eius (Hildebrandi) iudicio licet esse sacerdotem nisi, qui hoc a fastu suo -verit emendicaverit . Vita Annon. I 2,6 p. 486 a ,61 in quo (carro) mulier infirma ... decumbens causa stipis -a…