Hauptquelle · Ladinisch-Deutsch (Mischí)
combatimënt
combatimënt [com·ba·ti·mënt] m. (-nc) 1 Kampf m., Gefecht n. 2 ‹sport› Kampf m., Ringkampf m. ◆ combatimënt a eliminaziun ‹sport› Ausscheidungskampf m.; combatimënt cun ermes da füch ‹mil› Feuergefecht n.; combatimënt cun la sabla Säbelkampf m.; combatimënt de boxe ‹sport› Boxkampf m.; combatimënt de defenüda/ combatimënt defensif Abwehrkampf m.; combatimënt de vita o de mort Kampf auf Leben und Tod; combatimënt final ‹sport› Endkampf m.; combatimënt por la liberté Freiheitskampf m.; combatimënt por la vita/ combatimënt por l’esistënza Lebenskampf m. ▬ n combatimënt violënt ein erbitterter/hef…