Hauptquelle · Mittellateinisches Wb.
anicula f.
anicula , -ae f. script. ann-: l. 19. muliercula senex — alte Frau ( cf. Gloss. IV 33,56 St.-S. alticha, altvuip): Anscar. mirac. Willeh. 3 (2) quadam deducente se -a anicula ( ann- annicula 2 ). Cosmas chron. 3,58 p. 235,1 contingat mihi -e anicule cito moriture non ... mori. Nizo Frid. 12. al. sensu collect.: Simon Sith. gest. 2,92 ad libertatem defendendam Sithiensem -a anicula et trementi capite animatur. in imag. de Byzantio renovando (de re cf. E. R. Curtius, Europ. Liter. u. lat. Mittelalter. 2 1954. p. 112sqq.): Aldh. virg. I 25 p. 258,24 apparuit ei (Constantino imp.) in visione ... -…